Prieteni, ne mutăm la www.adriangeorgescu.ro!

aprilie 21, 2007 de Adrian Georgescu

Ne repartizăm sarcinile astfel: Socio face de mâncare, Gina mătură, pinguilde pune masa, Diana se ocupă să fie mereu de băut, Super Di va râde, Elle va strânge masa, iar restul vom sta la un pahar de vorbă.

Ne vedem pe www.adriangeorgescu.ro

Noul album Ombladon e pe vine

aprilie 20, 2007 de Adrian Georgescu

La www.20cmrecords.com puteţi vedea ultimul clip al lui Ombladon. Hai, Ioane, odată, cu albumul ăla, că ni s-au lungit urechile!

AGenţia de presă MSRP vă informează

aprilie 19, 2007 de Adrian Georgescu

Prima declaraţie de presă a noului preşedinte interimar: “Când beau, mă simt preşedinte. Părerea mea”.

Steaua – Poli, comentariu live

aprilie 18, 2007 de Adrian Georgescu

Haideti sa comentam impreuna acest meci!

A murit Gil

aprilie 17, 2007 de Adrian Georgescu

Dacă aţi văzut vreodată un om care să cânte zâmbind, înseamnă că l-aţi văzut pe Gil Dobrică. Dumnezeu să-l ierte!

Un articol din Evenimentul Zilei.

Inima

aprilie 16, 2007 de Adrian Georgescu

Totul s-a stârnit undeva pe la 25-26 de ani, când el a început să ţină cont din ce în ce mai mult de ceea ce credea şi gândea, iar eu, ca inimă, să-mi pierd tot mai mult credibilitatea. Am sperat atunci că e doar o etapă, că încearcă să prindă un pic de încredere în el şi că lucrurile se vor rezolva, dar pe la 30 de ani situaţia a devenit insuportabilă. Ne certam îngrozitor, aproape zilnic, uneori l-am făcut să cedeze, o dată cred că i-am stors şi o lacrimă, însă nu l-am putut aduce înapoi.

El creştea. Era tot mai mare şi mai sigur pe picioare, pe braţe, pe creier, gesturile lui nu mai implicau nicio emoţie sau vreun amărât de sentiment. Eu, în schimb, mă micşoram în raport cu el, iar pe la 35 de ani, când vocea mea ajunsese să nu-l mai deranjeze nici cât un bâzâit de muscă, îngreunată şi tristă, m-am decis. Mi-am luat adio de la restul organelor şi m-am sinucis, lăsând în locul meu ceva, nu ştiu exact ce, care să efectueze tranzitul de sânge cuvenit.

L-am simţit uşurat, ca şi când i s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Nu ştiu. Ceea ce ştiu sigur este că pe la 70 de ani va afla că nu mai sunt. Nu-i va putea fi dor de mine, pentru că dorul îl naşte inima, dar va înţelege. Cu fruntea, cu ochii, cu rinichii va înţelege de ce nu mai e el întreg.

“Suntem zei când visăm şi cerşetori când gândim”, a spus cineva. El e cerşetorul pe care eu n-am reuşit să-l fac să viseze.

Topul oamenilor care mă deranjează

aprilie 16, 2007 de Adrian Georgescu

1. Şoferii care depăşesc la “aspiraţie” pe linia de tramvai şi ţi se bagă milimetric în faţă, apoi îţi arată degetul, pentru că nu le-ai dat voie să avanseze.

2. Cei care-şi sug măselele.

3. Cei care se fixează în dreptul uşilor mijloacelor de transport în comun, pe exterior, şi după ce se urcă se năpustesc asupra locurilor libere.

Loc de dat cu parul

aprilie 15, 2007 de Adrian Georgescu

Condică de reclamaţii de după emisiune.

Balada motanului

aprilie 14, 2007 de Adrian Georgescu

Motan m-aş fi dorit să fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,

cu gheare şi musteţe lungi,

c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu.

La ora când târâş-grăpiş

zăpada nopţii se adună

eu, cocoţat pe-acoperiş,

să urlu a pustiu la lună.

Şi-atuncea, şapte gospodine

să dea cu bolovani in mine

şi să mă-njure surd, de Domnul,

că le-am stricat, urlând, tot somnul.

De sus, din vârful săptămânii,

să le rânjesc urlat, scârbos:

iubesc doar locul, nu stăpânii,

precum fac câinii pentr-un os.

Şi iarăşi şapte gospodine

să dea cu bolovani în mine,

iar eu să urlu, urlu-ntruna

atât cât n-o apune luna.

Motan m-aş fi dorit să fiu

cu coada-n sus, cu blana-n dungi,

cu gheare şi musteţe lungi

c-un ochi verzui şi-un ochi căpriu.

Când zorii ziua o deznoadă

să mă tot duc, să mă tot duc

şi tinicheaua prinsă-n coadă

s-o zdrăngănesc pe străzi, năuc.

Jegos şi obosit, apoi,

cu mâţele în liturghie,

să mă adun, să mă-ncovoi

prin albiturile-n frânghie.

Ca-n faţa unui şobolan

spinarea să mi-o fac colan

să scuip, să scuip şi-n urmă iar

hai-hui să plec pe străzi, hoinar.

Pisicile de prin vecini

să le gonesc pe la pricini,

să-mi fete fiecare-un pui

c-un ochi verzui şi-un ochi căprui.

Iar când o fi uitat să mor

la cârciuma din mahala

sorbită-n calea pumnilor

poşirca acră viu sa stea.

“Hei… viaţă, viaţă… ieşi din cort

hai, pune-mi-te iar pe danţ…

te uită… zace colo-n şanţ

motanul mort, motanul mort…”

11 August 1955
Nichita Stănescu

Test de la Doc

aprilie 13, 2007 de Adrian Georgescu

În ce film mare nu apar deloc femei, nici măcar printre figuranţi?